Sambata am repetat traseul de Saua Strunga, cu o mica variatie, adica Sinaia-Padina pe Dichiu, pe unde am avut privilegiul sa inghit tot praful din urma rotilor tuturor Q7-istilor, X5-istilor si ATV-istilor din Romania. Asta a fost variatia proasta, cea buna a fost abaterea spre Moeciu din drumul de coborare spre Simon, care ofera niste privelisti si niste coborari absolut SENZATIONALE, de departe cea mai frumoasa parte a turei s-a desfasurat intre 1500 si 900m altitudine. Cea mai tare tura de pana acum prin abruptul Branean. O sa pun trackurile zilele astea ca nu gasesc cablul de date. Am fost insotit de Don Gavani, care e si autorul imaginilor. P.S.:am uitat ce era mai important: ne-a recuperat Drobeta din Bran, caruia ii multumesc respectos si pe aceasta cale :)
Ieri comis-o cu bicla pe cel mai frumos traseu de mtb (dupa gusturile mele), Babele-Saua Strunga-Simon. In lipsa de musterii pentru tura asta, si cam obosit dupa trei ore de somn ma motivez totusi, ma urc singurel in masina si plec catre Busteni, unde aveam sa repet pentru a treia sau a patra oara, nu stiu exact, aceasta bijuterie de traseu. Frumusetea traseului consta in mai multe, in diversitatea de peisaje, de la calcarele si poienile blande de sub saua Strunga, continuand cu maretia abrupturilor pe sub care te strecori pana la casa de vanatoare Bangaleasa, si cu frumusetea clasica a peisajului dinspre Crai si culoarul Rucar-Bran, si terminand cu cireasa de pe tort, si anume coborarea de la Bangaleasa pana in Simon pe o culme interminabila, pe o poteca lata care merge ba prin codrii prin care abia razbate lumina zilei ca prin niste jaluzele naturale, ba pe la liziera de unde se deschid zarile catre Crai, ba strecurandu-se prin luminisuri si mici poieni netede pe unde poti da cu bicla cele mai hotarate run-uri. Oricat de tentanta ar fi coborarea – si da, iti vine sa o arzi cat sa sara scantei din rulmenti, nu poti. E imposibil sa nu te opresti foarte des sa te bucuri de spectacolul naturii. Recomand oricui acest traseu, de care nu m-as plictisi niciodata. E genul de traseu pe care vrei sa iti duci toti prietenii :)
La intoarcere am urcat Predealul pe soseaua Rasnov-Predeal si mi-am recuperat masina din Busteni pe la 8 seara. Deci cam 10 ore si peste 70km dintre care 30 in conditii pure de mtb, inclusiv un pic de carca, dar cu stat, facut poze, mancat, etc. (am pornit kilometrajul la Bangaleasa, de unde pana in Busteni mi-a aratat 57km, dar o sa masor exact pe gps si revin cu un update cu distanta exacta a turei)
Duminica a fost de vis. Vremea mai buna, mai stabila, am plecat de la Sorica cu gandul sa revad niste locuri dragi mie, incarcate de amintiri acoperite de ruine. La intersectia cu creasta Zamora ma hotarasc sa nu ma bag prin vale, pe forestier, ci sa tin muchia ascutita a Zamorei. Coborarea direct pe creasta este superba, are si pasaje mai dificile care te obliga sa pui piciorul jos, dar cu putina determinare poti sa calaresti coama din cocoasa in cocoasa fara sa cobori de pe bike pana la stana de jos de langa padure. Peisajul este splendid, si in stanga si in dreapta. Unul din cele mai bune si mai accesibile locuri de bike pe care le stiu. Pe Zamora, la liziera, se construiste o cabana. Culmea – pare ceva de bun gust, dar vom vedea.
Un pont pentru amatorii de bike in zona Vaii Prahovei – gondola de la Azuga merge in weekend, chiar si pentru o persoana i se da drumul. Cu bikeul nu costa nimic in plus. Sambata am dat o coborare pe drumul care duce in DN si una pe culmea Urechea, pe unde mai cobor iarna cu schiurile. Frumos pana in padure, ulterior s-a imputit treaba, coborare dificila. Vreme inchisa, n-a pierdut nimeni nimic daca a stat acasa.
O escapada scurta de explorare a abruptului nordic al Baiului. In ciuda vremii reci si a iminentei furtunii ma hotarasc sa dau o pedala pe Valea Azugii. Planul initial era sa cobor din creasta culmea Petru-Orjogoaia pe Valea Frumoasa, dar din cauza vremii m-am rezumat sa fac explorarea invers, pe jos, pe firul vaii. Drumul forestier de pe Valea Frumoasa este in conditii foarte bune pana la intersectia cu drumul care duce la stanga din Unghia Mare. De acolo se rupe. Planul urmator ramane cel descris mai sus, aviz amatorilor, singura problema care se pune este coborarea din creasta pana in forestier, care poate fi:
1.buna daca nimeresc o poteca ciobanseasca
2. cam nasoala daca nu (la tura asta oricum o sa plec cu bocancii)
O alta varianta de coborare din creasta in Valea Azugii ar putea fi poteca ciobaneasca ce insoteste toata linia culmii Ceausoaia. Pe harta arata seducator, pe teren vom vedea. O alta vale care intra mult in munte cu un forestier interesant este valea Ceausoaia.
Una peste alta prevad o tura sinistra in zona weekendul trecut daca vremea tine cu mine.
sus: confluenta cu Cazacu – vale neinsotita de forestier
confluenta cu Ceausoaia
sus: forestierul rupt de pe Ceausoaia de la confluenta cu Azuga
sus: Valea Frumoasa. Jos: cantonul de vanatoare Unghia Mare
nici la sufragerie n-am usa d-asta
in stanga sus: drumul catre stana. inainte pe fir: forestierul din ce in ce mai distrus
Ocazie cu care am descoperit poienile ascunse de la Bratea gratie Google Earth si GPS-ului :)
Comentarii recente