Archive

Archive for the ‘schi de tura…da nu vai’ Category

In Ciucas prin viscol (cu Soimaru si Marius)

March 8th, 2009 No comments
From ciucas cu mariusica si soimaru

In weekendul aferent acestei povestiri (scurte, ca am o oala de ciorba pe foc si n-am timp sa scriu), am fost tot cu Mariusica si tot in Ciucas, avandu-l ca invitat special pe tata Soimaru. Eu cu Soimu pe schiuri, Mariusica perpedes. La Muntele Rosu ploua. O luam in sus, catre cabana Ciucas, in speranta ca se indreapta vremea – planul era sa coboram pe schiuri de pe varf. Avand in vedere uraganul din zona fostei cabane precum si starea zapezii (vezi poza cu avalansa cazuta in padure – era plin de ele, si erau proaspete), am baut un ceai din termos si ne-m carat urgent la Muntele Rosu, tot prin Valea Berii pe unde urcasem. Vizibilitate aproape zero in zona cabanei. Mare pacat ca n-a fost vremea buna, am pus ochii pe niste hornuri dementiale din zona varfului cu o saptamana inainte, scurte dar hotarate. Sper sa ma reintorc in sezonul asta in Ciucas pentru a-mi duce planul la capat. Tura s-a incheiat apoteotic la Muntele Rosu cu ceva beri si bulz ciobanesc. Marius s-a sacrificat si a condus pana in Bucuresti. A fost bine, chiar daca n-am reusit sa facem mai nimic.

From ciucas cu mariusica si soimaru
From ciucas cu mariusica si soimaru
From ciucas cu mariusica si soimaru
From ciucas cu mariusica si soimaru

Sus: fosta cabana Ciucas, sau cum ne pricepem noi ca natie sa ne batem joc de lucrurile bune din tara asta.

From ciucas cu mariusica si soimaru
From ciucas cu mariusica si soimaru
From ciucas cu mariusica si soimaru

In Ciucas cu Marius

February 25th, 2009 No comments

La sfarsitul lui februarie mi-a indeplinit un plan mai vechi, adica sa revin in Ciucas, dupa mai multi ani.

From ciucas cu mariusica

De parca Ciucasul ar fi la capatul lumii…asa imi tot facem planuri de saptamani. Dar na, e greu pana te pornesti. Plec cu Mariusica din Bucuresti, ajungem la Valenii de Munte unde tovarasu vrea sa joace la loto. Opresc la prima agentie, dupa ce inainte negociez comisionul – un Land Cruiser, evident. Marius accepta, ia beletu, si plecam mai departe.

From ciucas cu mariusica

In legatura cu ce am facut noi pe acolo…mai bine uitati-va la poze si o sa va dati singuri seama, am fost pe Zaganu-Gropsoarele. In urma acestei excursii m-am edificat: Ciucasul este un super munte, cu un potential excelent de schi de tura. Ca si plimbare pe schiuri merge la fix creasta Zaganului, iar pentru suparari – sunt in zona varfului niste culoare si niste hornuri de ti se face parul maciuca. Sper sa ajung in sezonul asta inca o data in zona pentru o tura in zona varfului. Cu schiurile, evident.

Va pupa tata!

From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica
From ciucas cu mariusica

Reuniune de soc la Sambata

December 14th, 2008 No comments

Pe la mijlocul lui decembrie ne-am reunit la Sambata o ceata de pocniti, adica eu, Supa, Mitza, Don Gavani, Oto si Mariana. Seara s-a transformat din urlatorie generala (cantau unii morti de beti), in cantare faina la chitara ca pe vremuri (de cand a pus tata Supa mana pe chitara). O seara chiar reusita. Am dormit cu Don Gavani la frig, spre dispretul lui Supa, ca de ce nu dorm cu gasca in 30 gr. Celsius, in atmosfera suprasaturata de monoxid de carbon. D-aia ba Supa, ca sa nu incerc sa ies prin pereti, ca-n Valea Alba, acum ai piceput si m-ai iertat?

Vine dimineata, rece si dezarmanta, in sus pe vale era ceatza deasa. Iau schiuile cu carca (am rupt o piele de foca cand le-am dezlipit – nu va luati coltex ca sunt niste porcarii), si i-am dat in sus spre Racorele impreuna cu o gasca din Sibiu. Maxim douazaci de viraje pe un valcel si roiu acasa! Una peste alta seara de chitara a fost cireasa de pe tort a weekendului, ca de schiat….multa carca pentru mai nimic. Doamne ajuta!

Cum am facut 9 ore pana pe Sorica!

December 1st, 2008 No comments

Ce sa zic, ca a fost cea mai ratata zi de schi din viata mea?
Pai plec, fratioare la sase de acasa si abia la 3 sunt sus pe Sorica? Iac-asa.

Pai sa va zic cum: nu vine metroul vreo 15 min si pierd trenul, urmatorul vine la juma` de ora, il iau dar sta juma` de ora in Sinaia pentru o cauza necunoscuta.

Il sun pe Bubulu care deja era la cabina sa-l inteb care a fi solutia cea mai potrivita ca sa-l prind sus, pe platou.

Vine fatala popunere: “Coboara din tren si ia microbuzul pana in Sinaia”. Asa fac. Urc scarile de la gara, ajung in Sinaia in centru, ca sa constat ca micobuzele nu mai trec pe acolo, si-au modificat traseul, si trec pe la gara, de unde venisem!

Cobor inapoi la gara, si dupa 20 min. ma sui intr-un microbuz care face 45 min pana in Busteni – evident, trenul meu plecase intre timp.

Ajuns in Busteni dau fuga la cabina ca sa constat ca e coada de 10-15 cabine minim. Pana ajungeam eu Bubulu era jos in padure, cu valea coborata! Unde sa mai ajung eu pe Valea Cerbului?….In fine, ma indrept amarat spre DN cu gandul sa merg in Azuga sa fac o coboare pe Urechea de unul singur, in lipsa de altceva mai bun….dar n-a fost chiar asa de simplu! A fost foaaarrte complicat: dupa ce am stat 40 min. la autobuz m-am enervat si am luat-o spre gara sa gasesc un tren spre Azuga. Intre timp au trecut trei masini de azuga pe langa mine, dar m-au prins departe de statie si nu au putut opri. In gara, evident nu era nici un tren spre Azuga la ora aia.

Incepeam sa imi pun problema ca Dumnezeu incearca sa-mi spuna ca nu trebuie sa schiez in ziua aia! Chiar ma gandeam sa iau primul tren spre Bucuresti, oricum era trecut de ora unu si mai aveam patru ore de lumina.

Ma hotarasc sa merg in statia de micobuz si sa-l astept pe urmatorul. Cum aceasta nu era chiar asa aproape de gara am bagat pe jos vreo 500m, si am asteptat alte 40 min., timp in care, dupa cum spunea Mitza intr-un post anterior – acul unui contor care ar fi masurat de cate ori am pronuntat cuvantul ala urat, s-ar fi dat peste cap

Ofilit total de nervi, ghinion si plictiseala iau un taxi spre azuga intr-o ultima incercare de a cuceri Muchia Urechea.
Ajung sus la 15.00. Deja soarele se apropia vetiginos de Bucegi, int-o ora si jumatate deja avea sa fie seara tarzie pe Valea Azugii.

From singur in baiu pe urechea

Ma relaxez, si o iau usor spre Vf. Urechea. De pe varf creasta parea cam golasa, vantul si caldura topisera zapada considerabil. Imi pun schiurile, caut locurile cu zapada mai mare, si in cateva minute ajung in plat, la poatele muchiei, si o iau usor spre liziera.

From singur in baiu pe urechea
From singur in baiu pe urechea

Prin padure era o zapada cam moale, dar ok, fara crusta, ca nu era frig. In loc sa tin drumul in stanga care m-ar fi scos mai lesne in drum, o iau la vale sa mai profit profit putin de ultimele viraje. M-a costat lungirea “Marsului Pinguinilor” cu vreo 30 de minute.

From singur in baiu pe urechea

Dar nimic nu ma mai stresa. Eram singur in geana serii in padure, pe Valea Azugii si dadeam la betze cu legaturile desfacute, ma simteam perfect. M-a prins intunericul total in timp ce ma schimbam la bocanci, la intarea in Azuga, nu inainte sa ma bucur de un apus superb cu Cerbul pe fundal.

From singur in baiu pe urechea

Cam atat, in viata mea nu m-am chinuit mai rau sa ajung la schi fratilor, dar daca e sa ma intebati daca a meritat sa fac noua ore din Bucuresti pana unde mi-am pus schiurile in picioare, pentru cateva viraje prin padure si o ora si ceva de dat la betze pe forestier o sa va zic ca da, a meritat. As putea spune, ca sa contrazic putin tonul de la inceputul povestirii, ca imi pare chiar bine ca am plecat in dimineata aia de acasa. Dar astea erau gandurile de seara tarzie, nu cele de la pranz!

S-auzim de bine!

Categories: baiului, schi de tura...da nu vai Tags: