Archive

Archive for the ‘cu bicicleta’ Category

In Dobrogea cu bicicleta

June 16th, 2010 3 comments

59.4km cu totul, viteza maxima 49.1km/h, viteza medie in deplasare: 17.3km/h, ne-am miscat trei ore si jumatate si am stat tot atat.

Ceamurlia de Jos – Lunca – Visina – Jurilovca – Salcioara – Enisala – Visterna – Ceamurlia de Jos.

Despre Enisala aici.
Povestea lui Soimaru aici.

Mai jos mai multe imagini cu trackul propriu-zis:

Cu Mitza si Supa prin Strunga-Simon

September 4th, 2008 3 comments

….sau visul bikerului universal. E februarie 2009 fratilor. Am deschis geamul in bucatarie…

From CU BICLA

…si s-a facut un frig de mori, numai bine cat sa va impartasesc o plimbare de anul trecut, din septembrie, dintr-o zi calduroasa de toamna.

Iar eu, adica Fratele Matei pentru prieteni, reincep astazi cu scrierile restante de pe blog. Pana sa ajung la zi am mult de scris…poate nu o sa ajung prea curand la zi, poate niciodata, dar ce conteaza cand oricum tot ce s-a intamplat in acea zi minunata de septembrie 2008, sau in oricare zi petrecuta pe munte rasuna in mine de parca ar fi fost azi, sau ieri?

Dedic aceasta poveste (scrisa de Mitzos – “care-l iubesc pan la viatza mea” – vorba lui Tamango – La multi ani pentru poimaine!), fratelui Eremia, cu care am vorbit adineaori la telefon, si a carui energie pozitiva a rupt tacerea. Va iubesc fratilor, si acum il las pe Mitzos la microfon.

Mitza dixit:

“Asta e o tura care a inceput… tura trecuta

…Atunci cand, impreuna cu Matei, bucurandu-ne de sublimul traseu, am realizat necesitatea de a-l aduce pe acele meleaguri pe fratele nostru; nimeni altul decat celebrul Supa.

From CU BICLA

O aseptam pe iubita mea cu par de abanos, joi pe la pranz, cand m-a sunat Supa. (Tin sa precizez ca plecarea in selecta formula frateasca Matei, Supa si al dvs sincer eu, era clar batuta in cuie pentru vineri.) Asadar raspund. Citez:

Supa: Frate, te-am sunat sa-ti spun ca nu ma simt prea bine…
Io: Aualeu, frate. Ce s-a intamplat? (cu gandul ca p… bleaga asta vrea s-o dea la-ntors)
Supa: Mi-e cam rau…
Io: Da ce-ai? Te doare ceva?
Supa: Da, frate. Mi-au inghetat dintii pe o bere! Hahahahahaha!

Acest intelectual doarea sa ma anunte ca este la cativa km de Campina, unde prin alianta detine o casuta minunata, ca are multa bere la rece, ceafa de porc, pulpe de pui si pastrama de porc, toate pregatite sa ne intampine in dreptul gratarului.

S-ar putea sa vorbesc iarasi prea mult despre bere si mancare. Imaginati-va si singuri ce a urmat!

Motto:
Cand dintii-ti vor sari
Din gura cea frumoasa
Sa ai credinta-n munte
Si-n frana de pe fata!

From CU BICLA

Mare lene, mare. Cu greu ne-am trezit si cu greu ne-am urnit. Dupa ce am constatat din nou imposibilitatea de a lua cabina de la Busteni din cauza cozii astronomice ne-am ntors in Sinaia si am ajuns la Cota 2000 pe la 14:00. Foarte tarziu, oricum… Eu as fi vrut sa filmez cat se poate de mult din aceasta tura dar acest gand palea cu fiecare minut.

Am pornit cu mare chef toti trei (dupa berea bauta in cabina) catre Piatra Arsa, de unde am coborat un pic pe Dichiu pana la Saua Laptici. Aici dupa ce Supa si Matei s-au duelat cu maiestrie in cunostinte despre masivul Bucegi am mai mers 10 minute si am urmat banda rosie, traseu dificil pe alocuri dar care ne-a scos intr-un timp scurt la cabana Padina.

Pe tot acest drum acul unui un contor care ar fi numarat de cate ori Supa a pronuntat cuvantul ce denomineaza organul reproductiv masculin s-ar fi dat peste cap. Ultima portiune a fost ierboasa, asa cum ne place noua sa simtim sub roti, ca sa ne aminteasca de tura din Muntii Neamtului… Aici am filmat un accident unic in felul lui si comic in felul nostru. Dar nu va spun despre ce este vorba ca se supara autorul. Sic! (nota mea – adica Matei – las` ca zic eu – Supa cade pe o panta inierbata, da cu mecla de pamant si ii sare din gura dintele pe care il avea provizoriu lipit de dintii invecinati, in asteptarea implantului. A urmat o perioada, scurta din fericire, de cautari, incununata cu succes. Supa isi revine repede si o ia din loc cu dintele in capacul de la rucsac. Mitza, zi mai departe!)

From CU BICLA

La Padina nu ne-am lasat si am mancat si am baut de parca am fi fost la Olanesti la odihna. Adica am stat o ora, adica n-a fost ok, adica oricum era tarziu! Dar asta e; ne respectam promisiunile referitor la cele 3 mese!

Urcusul pana in Saua Strunga mi s-a parut mai lung si mai obositor decat data trecuta din cauza stresului ca venea noaptea si vroiam sa ajungem pe lumina in poteca pentru care veniseram de fapt… Am tras de biciclete ca niste eroi, cu atat mai mult ca aveam un camarad zdruncinat. Cu cantec inainte, mars!

Ajunsi in Saua Strunga ne-am pus la loc protectiile si am coborat cu elan muncitoresc, cat ne-a permis lumina, pana cand nu ne-a mai permis lumina… punct in care am lasat garda jos, ne-am pus frontalele si am facut un popas de croissante, gogosi la kilogram, snickers si alte alea pret de vreo 15 minute. Spre disperarea fratelui Supa.

Dupa popas am coborat pe bezna totala. Dar din fericire eram la final si in 10 minute am fost in Simon si an alte 10 in Bran. Am mers la aceeasi terasa ca data trecuta unde am mancat la fel de genial cu la fel de mult usturoi. S-ar zice ca n-avem imaginatie, dar daca-i bun niciodata nu e prea mult. A, da. Am baut mult mai multa bere ca data trecuta. Nu de alta, dar am beneficiat de bunavointa si marinimia prietenului nostru, al tuturor, Vampiru’, aka Vampy care s-a rupt pentru noi de la gurile chitarelor, sticlelor de whiskey si rapsozilor de la concursul din Poiana Tapului si a venit cu masina personala de ne-a cules obositi si piliti si ne-a aratat cu iscusinta cum se baga 3 biciclete intr-un portbagaj. Eu deja dormeam pe mine asa ca nu stiu cum am ajuns in Poiana Tapului. Aici ne-am despartit iar eu si Matei am beneficiat de ospitalitatea marelui Bubulu.

Cand m-am trezit, Bubulu era in picioare langa pat zicand: “Baa, dormi de parca ai tine-o in brate pe Claudia Schiffer!” Ce pat senzational, Bubulule!

Pentru mine nu locurile in care merg fac o calatorie exceptionala, ci prietenii care ma insotesc. A fost perfect, va iubesc fratilor! Sunt mandru ca suntem contemporani.

Nota mea – Matei – toate pozele aici

Categories: bucegi, cu bicicleta Tags:

Cu Mitza prin Saua Strunga

August 28th, 2008 11 comments

Ultima tura am fost cu bicla la munte, in compania lui Mitza.
Pe traseul: Cota 2000-Bolboci-Padina-Saua Strunga-Simon-Brasov.

Precizez de la bun inceput ca Saua Strunga-Simon este cel mai minunat traseu de mountain bike pe care l-am facut vreodata. Recomand oricarui iubitor al acestei activitati sa il faca macar o data in viata.

Zi Mitza:

Am plecat rupti de oboseala si lipsiti de chef spre ceea ce urma sa devina cea mai frumoasa tura de MTB de pana acum. Si una dintre cele mai frumoase iesiri, in general. O sarbatoare a ochilor, a sufletului si a pantecului :P

Sa explic:
6:20 – gare du nord, Bucharest. In gara la mec si la springtaim era coada, si nu am mai luat micul dejun; asa ca am inceput dimineata cu o bere in tren. In Sinaia am gasit necesar sa infulecam o omleta savuroasa la o terasa sub telecabina. Ajunsi la Cota 2000, in timp ce ne gandeam amuzati ca urma sa pedalam toata ziua, am baut cate o bere sa ne facem curaj si am pornit catre Piatra Arsa.

Cu toate ca eu am inceput cam ruginit, am parcurs drumul pana la Padina aproape fara incidente. Se pare ca fratele Matei are un metru patrat preferat pentru pana, pe care nu l-a ratat nici pentru aceasta a treia oara ) Aici ne-am intalnit cu doi biciclisti curajosi, Irina si Teo, cu care ne-am amuzat conversand despre cele lumesti.
Dupa o bere bauta cu pofta la Bolboci ne-am bucurat de drumul pe langa lac, pe care-l astept de cand eram mic, si a fost bestial! La Padina am mancat cum nu se putea mai bine; ciorba de porc si pulpa de vita la tava. Am dormit vreo ora in spatele cabanei, printre vaci.

Fiind odihniti n-am prea simtit urcusul pana in saua Strunga. Iar dupa traseul care a urmat parca si uitasem ca am carat bicla in spate vreun metru! Dupa cum spunea si Matei, parca traseul asta a fost facut special pentru MTB.

Dupa un traverseu cam dificil din cauza bolovanilor de pe poteca se intra in padure, pe o culme, care coboara direct in Moeciu sau, cum am luat-o noi, in Simon. Poteca serpuieste prin padure, trecand prin luminisuri, coborand aproape integral. Oricum, urcusurile sunt putine si atat de line incat nici nu le simti. Poteca este foarte buna, nu sunt copaci cazuti sau bolovani si se merge perfect. Imi era frica sa nu ma dezechilibrez si sa cad din cauza ca ma tot uitam in jur vrajit de lumina care ajungea printre copaci in poteca. Este greu de descris in cuvinte ce placere senzationala am simtit. Ar fi fost bine sa filmeze bine camera aia; cred ca imaginile sunt prea zdruncinate ca sa putem scoate ceva coerent din ele.



Dupa vreo 2 ore de coborare am ajuns in Simon, incredibil de fericiti. Simteam ca zburam si nu ne-am fi oprit din pedalat (poate doar pentru o bere. Ceea ce am si facut, dar abia in Bran, unde stia Matei. Si bine mai stia. Am mancat pe cinste pulpe de pui la tava cu mult mujdei si am lins cateva beri. Pana la Brasov ne asteptau in puterea noptii 25 de kilometri reci si necrutatori de asfalt. A fost naspa. Pe bune. N-as repeta experienta. Abia reuseam sa tin dunga continua de pe marginea drumului din cauza oboselii si a masinilor care treceau razant in goana pe langa noi. Am facut si o pana si era sa cad de cateva ori rau.



La 1:30 eram in gara din Brasov. Asa ca am mai baut niste beri la o terasa de fitzzze si ne-am urcat in tren, unde ne-am facut 3 ore de somn de infrumusetare pana la ora 6, cand am ajuns pe meleaguri mai prietenoase.

Singurul regret pe care l-am avut, si eu si Matei, a fost ca nu a putut sa ni se alature fratele Supa, de care mi-e cam dor si pe care il vom duce acolo, pe taramul fagaduit, cu prima ocazie. Sincer sa fiu mai am nevoie de cateva ture zdravene pe anul asta. Nu ma lasati balta fratii mei care-i iubesc pana la viata mea!


Prin Bucegi, in compania selecta a lui Supa

July 28th, 2008 1 comment

motto:
“Fratii de pahar ma-nteleg, baga mare…”

liniste, celebrul Supa se destainuie:

“Ma simt PERFECT”

Am tot stat si m-am gandit cum sa intitulez ultima iesire cu fratele Matei cu bicicleta… sau cum sa o descriu… ca de inceput a inceput

….cu o coada de vreo 1000 de oameni (parerea mea), la cabina din Busteni… cu 1000 de telefoane date pe la cunostinte, salvamontisti sa vedem care e treaba, ca deh, aveam in plan doua coborari in ziua aceea…

….cu o descindere la cabina din Sinaia ( unde, culmea, am luat prima cabina ).

Ziua de fapt a inceput altfel dar banuiesc ca Matei nu o sa lase nimic in urma… :)!







Am ajuns la 2000 intr-un final, unde am mancat cea mai adevarata iahnie de fasole cu afumatura si cu muraturi si am ascultat cea mai adevarata muzica din Insbruck,
niste Iodlere… divine! cred ca am stat 1 ora si ceva acolo…. frumos! vraja s-a rupt brusc cand au bagat o mizerie de semipop-populara-etno-fuego si am luat-o inspre 1400 de incalzire.

Am revenit la 2000 de unde am pornit spre Piatra Arsa, dupa care am urmat Dichiul.
Inchei cu a explica fraza din titlu.
Ne oprim , ne tolanim “ca boierii intr-un colt de mosie”.
Matei isi incepe memorabila fraza:
“Nu prea am avut asa chef…nu stiu ce am… ma simt asa… PERFECT!”
A fost Perfect ce-i drept, cu o vreme superba, cu o mancare si o muzica…si bineinteles cu 2 pene facute de Matei la distanta de cateva sute de metri una de cealalta!

P.S. Nea Gigi, multam pentru ochelari si geaca de ploaie.
P.S. Feri, sa traiesti 1000 de ani pentru drumul spre casa in minunata ta masinuta Toyo Raw4. Te pup.

Supa








Categories: bucegi, cu bicicleta Tags: , ,