Zile si Nopti pe Munte

De pe la mijlocul săptămânii deja începusem să coc planul: fie şi trei viraje, oriunde, şi cum numai pe sus era zăpadă, am hotărât că sâmbătă dimineaţă să mă scol devreme şi s-o iau uşor spre Bucegi.
La 10.00 eram la Babele cu Bubulu şi Miha… ieşind afară în ceaţa deasă deja ne puneam problema să ne întoarcem şi s-o comitem la căţărat pe undeva pe jos prin vale, dar parcă ghiceam cu toţii lumina de deasupra plafonului…care s-a şi arătat aproape de Manoliu.

Până la releu se putea merge sâmbătă în adidaşi – zăpada e continuă dar sub formă de limbi care se pot ocoli lejer pe iarbă. Pe drum Bubulu ne face teoria (valabilă de altfel) a chiciurei omniprezente de 5 cm care va spori riscul de avalanşe în cazul în care va ninge brusc peste Bucegi. Cristalele faţetate de sub viitoarea placă nu vor fi de bun augur în cazul în care temperaturile rămân cam aceleaşi şi în cazul în care va ninge în curând.

Până una alta doar supoziţii şi teorii, nimeni nu e Dumnezeu să ştie cum şi ce va fi de acum înainte d.p.d.v. al zăpezii, dar am zis să notez aceste informaţii din teren, poate folosesc cuiva. Ajunşi la obârşia comună a văilor Mălinului şi Priponului, Bubulu bagă o uitătură perversă în Mălin, ghicind zăpadă continuă până în canion.

În lipsa coltarilor urcarea înapoi în platou poate fi imposibilă. Iar coborârea…iarăşi e cu semnul întrebării, pietricelele pe care le aruncăm din capul văii pe prima faţă din firul principal nu se rostogolesc, ci alunecă la vale pe aceeaşi parte pe care au căzut şi prind viteză imediat, trădând o gheaţă periculoasă sub chiciura subţire şi înşelătoare de deasupra care ascunde ochiului luciul de dedesubt.

Planul de schi pe Mălin pare rupt din potenţialul proiect cu care ne amuzăm în timp ce ne punem claparii pentru a coborâ în Pripon, si anume o soluţie de business de criză: S.C. The-Last-Descent S.R.L., respectiv un SRL specializat pe destinaţii sinucigaşe, Mălinul de astăzi de exemplu. Păi tot e moda asta cu First Descent-uri … o alternativă democratică nu are cui sa dăuneze. Bubulu punctează cu morbiditatea zilei: “Cum ar fi primeşti reclamaţii că vreun Gicu a ajuns în căruţ cu roţile, sau mai rău, că a ajuns acasă nevătămat?” The-Last-Decent SRL – un proiect la care vom reflecta cu atenţie şi evlavie cucernică!

Coborârea pe Mălin în condiţiile astea fără coltarii obligatorii întoarcerii în platou e o glumă…părăsim obârşia comună a văilor şi intrăm pe feţele domoale de la obarsia Priponului.

Zăpada îngheţată bocnă, panta mică şi chiciura de deasupra, suficientă cât să ajute cântul să prindă eficient ne asigură o coborâre excelentă până la prima îngustare a văii, practic până la intrarea în sectorul mai serios al Văii Priponului.

De aici coborârea se anunţă un chin inutil cu riscul paradirii schiurilor, din cauza inexistenţei unei suprafeţe cât de cât continue de zăpada. O luăm înapoi în sus. Deja ne încălziserăm, pentru că în capul văii era extrem de frig (-10,-12) iar eu cel puţin încă nu sunt obişnuit cu temperaturile astea de iarnă autentică.  Ajunşi sus ne hotărâm să mai facem o coborâre şi într-un final ne regăsim iar la releu, de unde, printr-un labirit de limbi continue de zăpadă ajungem pe schiuri, fără să le dăm jos, aproape de Babele.

O zi excelentă terminată la un party în Bucureşti cu colegii de muncă ai Ralucai până la 3 dimineaţă, drept pentru care acum când scriu aceste rânduri (duminică, oră 15.51) mă simt de parcă m-a lovit trenul, dar cu bateriile incărcate la maxim.

Cu bine,

Matei