Zile si Nopti pe Munte

Acum ceva vreme ne-a chemat Mariusica la ziua lui la cabana Cheia din Buila.

Eu cu Alex, Lia si Adi am plecat mai devreme, si am si ajuns mai devreme.
Cu masina pana la tunel dupa care pe schiuri pentru mine a fost o mare placere, problema este ca ceilalti, care au plecat mai tarziu, care nu erau neaparat toti montaniarzi, ba chiar unii nu mai mersesera pe munte in viata lor, au fost mega pacaliti de fratele Mariusica cum ca se ajunge cu masina la cabana :)), si sa te tii nene mers doua ore in adidasi prin zapada cu plasele de Mega Image la purtator, ca na, „ne lasa masina la cabana”. Bai nene, unii erau in pragul disperarii, dar ii inteleg, Marius le promisese ca pot sa vina fara probleme pana in fata cabanei cu masina, auzi… ocazie cu care te anunt ca m-ai detronat frate Marius, cel putin pentru moment. Pana acum eu eram ala rau care pacaleste lumea. Imi si imaginam o placa pe frontispiciul tunelului ca la intrarea in Infernul lui Dante: „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”, si pe acesta din urma umpland padurea de hohote satanice. Cata teapa ai putut sa le dai Mariusica tata, te mai crede Mutu…la anu iti faci ziua la Brezoiaiele daca mai vrei sa vina cineva.

O nota: cabanierul Ion e un super baiat care ne-a primit cu tuica fiarta si fasole cu ciolan, mai rar asa primire…iar cabana este rupta din povesti.
Marius, la anu vin iar, daca am garantia ca o sa rad la fel de mult. La multi ani si sa ne traiesti!