Pionieri ai turismului montan romanesc

April 21st, 2011 Leave a comment Go to comments

Oameni. Pionierii turismului montan românesc

1911, N Urechea – În anul 1868 a tecut pe valea Prahovei un Francez, care sub pseudonimul Cyrille, în cartea sa “De Paris de l`Ile de Serpents”1 dezvăluie impresiile sale.

1926, N. Urechea – Urechea spune despre Carol S. Golld, unul dintre bunicii fraţilor Haret, că a cuteierat Bucegii în verile anilor 1837 – 38, 1842 – 43 (iulie, august). Carol S. Golld, “întâiul bucegist român”, cel mai vechi excursionist al Bucegilor, sau mai bine zis cel dintâi despre care se ştie că ar fi făcut excursii în Bucegi, “era de origină Hanovrez. S-a născut în 1798 la Braşov. De aici, în 1818 a venit în Muntenia chemat ca inginer, – s-a însurat cu o româncă şi s-a romanizat cu totul ”.

1926, N. Urechea – Vaillant a efctuat în 1839 o excursie cu itinerariul Sinaia . Vf. Cu Dor – Peştera – Babele – Omul, ţinând să înfigă pe ceea ce atunci se creda a fi cel mai înalt vârf al Carpaţilor, drapelul tricolor al Principatelor Unite, dovedind astfel, ce filo-român convins era.

1926, N. Urechea – Baronul de Talleyrand – Perigord, comisarul Franţei în Principate, în August 1857 a vizitat, timp de o săptămână “les monasteres les plus en renom (Predeal, Sinaia, Lespezi) et les points les plus eleves de la partie des Carpathes qui separe la Valachie de la Transilvanie.”

1926, N. Urechea – I. Beclard, consulul general al Franţei în Valahia a cutreierat întrega regiune a Sinaiei şi probabil şi Bucegii, între 16 iulie şi 6 august 1858.

1926, N. Urechea – Regele Carol I – “…într-o audienţă ce a acordat lui Mihai Haret, marele nostru rege a descris una din excursiunile sale în Bucegi, pe la sfârşitul lui iunie a anului 1880. A fost întovărăşit de primul ministru de pe atunci, D.A. Sturdza, de Doctorul D. Brândză botanistul, de un Francez, oaspe al Curţii, de doi adjutanţi şi doi ţărani, cu cai de bagaje. Au suit la Piatra Arsă, pe poteca vechie (nici pomeneală nu era atunci de poteca bună de azi) şi au coborât la Peştera Ialomiţei, unde au dejunat, neputând vizita decât grota Mihnea Vodă, căci peştera nu era desfundată. Spre seară s-au urcat pe bătrâna, pe poteca oilor (de bună seamă prin Suchelniţa şi Horoaba) şi au ajuns în vecinătatea Vârfului Ţapului. Aici, în jurul unui foc mare din jnepenii căraţi de cai, s-au părpălit toată noaptea sub cerul liber, pe o vreme frumoasă ca în poveşti, însă foarte rece. A doua zi au luat-o de-a lungul graniţei de pe munţii Strungei, până la Omul, unde au făcut un popas lung, de au luat masa şi s-au odihnit. În timp ce D-rul Brândză erboriza, Vodă Carol sta gânditorîn faţa minunatei vederi asupra podişului Ardealului; poate că de atunci Suveranul a întrezărit desfăşurarea idealului nostru naţional.
De la Omul au urmat creasta Bucegilor până la Vârful cu Dor, de unde Vodă vrioa să arate, a treia zi, francezulu, vederea Câmpinei şi poate a Ploieştilor. Caii, care o luaseră înainte, căraseră şi aici lemne, aşa că au petrecutsub Vârful cu dor a doua noapte, sub bolta ţintuită cu diamante sclipitoare.
A treia zi s-au suit pe piscul Vârfului cu Dor, de unde însă din cauza ceţei şi prafului în suspensie, n-au putut vedea aproape nimic spre câmpie. În cursul zilei s-au înapoiat la Sinaia. Vodă Carol, peste măsură de mulţumit de cele ce văzuse pe plaiurile de sus ale Bucegilor, îndemna în urmă foarte stăruitor pe toţi oaspeţii săi să se urce pe acest neasemănat de fumos lanţ al Carpaţilor.”

1926, N. Urechea – Tache Ionescu – “Neuitatul mare om politic Take Ionescu, a făcut, în tovărăşia soţiei sale, engleză de origine, numeroase excursiuni prin Bucegi şi munţii înconjurători (Poteca depe Diham-Bucşoi ducând la casa de adăpost Mălăeşti, purta numele de Take Ionescu-Weg, fiindcă contribuise băneşte la construcţia ei.)”

1926, N. Urechea – Doctorul Petre Gold Haret – mărturia sa despre războiul din Valea Prahovei îi trădează marea iubire pentru munte – “stau şi privesc la zidul fantastic al Coştilei, iluminat de coloraţii extraordinare, când se sparg de dânsul obuzele nemţilor, cari produc şi ecouri nemaipomenite prin ploaia de bolovani ce provoacă – de completat cu toată mărturia”

1926, N. Urechea – O atenţie deosebită acordă Urechea memoriei lui Nicolae Gelepeanu, om simplu din Buşteni, căruia îi dedică un capitol. “Nicolae Gelepeanu s-a născut la Zărneşti, în 1860; a decedat în Buşteni, în 1923. În tinereţe a fost băiat de prăvălie, la Braşov, la Târgovişte. În Bucureşti a învăţat să fabrice instrumente de muzică. S-a stabilit, în 1889, în Buşteni.” Urechea şi Gelepeanu s-au cunoscut la Buşteni, în anul 1898. Împreună au străbătut Bucegii de peste 100 de ori. Dintre cele mai grele ture prin Bucegi sunt citate Valea Seacă a Caraimanului şi Valea Seacă a Clăii Mari.

1926, N. Urechea – Alt buştenean cu care Urechea afirmă că a cutreierat Bucegii este Vasile Teodorescu, sub îngrijirea căruia apărea ziarul “Bucegii din Buşteni”, în care “pe lângă comentarea întâmplărilor locale, publicul afla articole frumoase şi interesante.”

1926, N. Urechea – Alături de Nicolae Butmăloi Urechea a întreprins, printre altele, urmăotarele excursii: Valea Albă – Blidul Uriaşilor, Brâul Mare al Coştilei, Brâul din Valea Priponului la valea Mălinului, valea Mălinului.

1926, N. Urechea – Ca premergători ai turismului montan românesc mai sunt amintiţi şi regina Elisabeta (Carmen Sylva), Nicolae Bogdan, D. Grecescu (a scris Plantele vasculare din Bucegi în 1898), Barbu Catargiu (semnăturile sale se află la Peştera ialomiţei – 1850 şi la Sfânta Ana – 1852), Doctorul D. Brândză, D. A. Sturdza, Bucura Dumbravă. ()

1926, N. Urechea – Urechea nu uită să-l amintească şi pe cel mai vechi cutreietor al Bucegilor – ciobanul român:
“Aceşti ciobani de rasă cari se perpetuau din tată-n fiu, nu mai fiinţeză astăzi. Cei ce păzesc oile pe Bucegi, şi (acelea puţine la număr) sunt oameni străini de meseria ciobăniei, întâmplător ciobani, fără tragere de inimă în îndeplinirea însărcinirei date, fără ideal, nefiind în stare a preţui minunăţiile Firei, în mijlocul căreia trăiesc numai cu gândul de a scăpa mai repede de o îndeletnicire anevoioasă”

Prima excursie a lui Urechea în Bucegi – Urechea descrie prima excursie făcută de el în munţii Bucegi, în anul 1885, însoţit de învăţătorul C. Ionescu, “un domn al cărui nume nu-l mai ştiu”, şi pădurarul Niţă Enache din Buşteni. Ajunşi la Urlătoarea, au urmat poteca de pe Jepii Mari (“pe atunci nu fiinţa poteca cea bună făcută de fabrica Schiel, până la casa funicularuluide pe jepi, ci o potecă,. ale cărei frânturi se mai află astăzi, ciobănească, bolovănoasă”). Apoi, “am luat-o la mal, pe după Claia Mare, am trecut de micul podiş care se numeşte şi azi “la târlă” şi după trei ceasuri de suiş, am ajuns pe Jepii Mici, la dreapta locului unde e clădită acum casa funicularului.” Pe dosul Caraimanului povestitorul mărturiseşte că a cules pentru prima dată o Floarea Reginei (Floarea de Colţi). Despre aceasta, Urechea îşi exprimă părerea de rău cum că nu şi-a păstrat numele, pe care el îl consideră popular, dat de localnici, şi anume, Floare de Bucegi.
Din nou se aminteşte de Podul cu Florile, iar ceea ce astăzi se numeşte Cerdacul Obârşiei sau Cerdacul Văii Cerbului în acest capitol apare sub numele de Coroana văii Cerbului.

Share it now!
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.