Zile si Nopti pe Munte

O sa va povestesc si cum a fost in Ciucas, in pulver de un metru, pe “Valcelul lui Horatiu”, dar pana atunci vreau sa va delectez cu altceva: crusta de pe Genune, sau, pentru cunoscatori: “Pulverul lui Nea Gigi”. Duminica dimineata il iau pe Adi Lica de la Obor si ii dam bataie spre Sinaia, unde ne jucam putin cu ARVA (un Pieps Freeride si un Mammut Barryvox) in asteptarea lui Soimaru si a Georgianei cu care urma sa urcam la 2000.

Starea zapezii pe versantul prahovean a fost un dezastru total, crusta odioasa, a fost o mare aventura sa coboram Carpul. Dupa care ne-am dus in Valea Dorului, unde am dat doua coborari intercalate de o galeata de mici serviti in selecta companie a gastii de la revelion: Luci+Dani+Georgi+”Copilu` lu Georgi”. M-ati fericit cu intalnirea asta!
Dupa care…visul de marire al freeriderului ne bantuie, ne punem pieile si o taiem in sus spre Vanturis. Pe la jumatatea pantei pe Soimu si Georgiana ii lasa pieile de foca cand le era lumea mai draga si se vad nevoiti sa coboare…ceea ce fac si eu cu Adi, prin whiteout total, dupa gps, in crusta inselatoare, pana inapoi la telescaun, apoi ne revenim la un ceai fierbinte la 2000.

De aici, fratilor, de la 2000 adica, ma gandesc eu sa incheiem eroic ziua, printr-o coborare vitejeasca pe Genune. Practic, daca tot n-am nici o placere sa cobor pe Carp, Tarle, Papagal sau alte “partii” pline de crusta si de urme inghetate, macar sa fie circul total si sa o comitem pe unde e mai rau – Valea Genunii, sa ne plimbam macar pe munte.

Incepe showul: traversez cu Adi caldarea Pelisorului, si intram pe Furnica, la obarsiile Genunii, undeva la altitudinea de 2000m. De aici pana la fata din stanga, care sa ne scoata in padure, la traverseu, era o crusta inghetata suficient de tare cat sa poti sa legi viraje largi, dar suficient de inselatoare cat sa cedeze din cand in cand sub greutatea schiului si sa te puna in cap. Am scapat fara cazaturi, si ne-am regrupat pe fata din stanga, aproape de padure, undeva la 1700m, acolo unde incepe mica traversare catre saua care desparte defrisatura de firul principal al Genunii. Urma sa coboram, evident, pe defrisatura, prin inseuarea de la exact 1688m.

Peisajul din sa este superb, cu atat mai mult cu cat incepe sa ninga iar ceata dezvaluie atat catre Pelisor cat si catre nord, treptele ciclopice ale abrupturilor de conglomerat napadite de vegetatie. E o atmosfera misterioasa de legenda scandinava, si o liniste deplina… are ceva intim Genunea, chiar daca nu e mareata, ca vaile din nord. La un moment dat auzim un harsit de schiu derapat, sau mai degraba de placa, sa fi fost cineva in Pelisor…m-as mira, poate ni s-a parut. Asteptam zece minute in sa dar nu apare nimeni, asadar o dam la vale. O crusta atat de totala, “imparateasa crustei”, ma face sa cred ca pe Carp m-am dat in pulver. O mare scoala de schi in crusta a fost Genunea alalataieri, iar schiul meu scurt de 1.68 (Elan 888) m-a servit la fix, l-am intors fara mari probleme peste tot.

De la 1580 m, deci la fix 100m alt. mai jos de intrarea pe defrisatura, la confluenta cu niste valcele spalate din stanga situatia se schimba radical, o avalansa cazuta din stanga face ca inaintarea noastra pe schiuri sa devina aproape imposibila, iar la 100m mai jos (1487m) deja coboram ca niste rideri veritabili cu schiurile in carca prin padure. Valea in portiunea terminala este complet devastata de avalansa. De cand parasim firul si reintram in padure, la 1400m cu schiurile in picioare, facem 10 minute de schi prin craci si evident, crusta, pana in drumul de Poiana Stanii (1265m).

De aici coboram pe picioare cu schiurile in carca (era putina zapada pe drum) pana la 1023m de unde ne recupereaza cu masina Soimu si Georgiana. Ne regasim cu totii la Riviera unde sarbatorim o zi superba de schi prin “Pulverul lui Nea Gigi” la o ciorba de fasole cu ciolan afumat + clatite.  Si ca sa ma citez tot pe mine: “A fost frumos, da` nu prea…”