Archive

Posts Tagged ‘costila’

Costila-Galbinele: atentie maxima la accesul la traseu

August 24th, 2010 3 comments

Sambata am fost cu Marius sa dam o Costila Galbinele. Traseul, la fel de placut si de frumos ca de obicei, ai ce vedea in toate zarile.
Dar…am avut supriza imensa sa constat ca accesul pana la traseu a disparut cu totul datorita prabusirii unei mari bucati din peretele Galbinele, bucata pe care se desfasura a 4 lungime din traseul Tavanele de Argint. Imensa bucata de conglomerat a picat taman pe poteca de acces pana la traseul nostru, prabusire care a afectat sever zona. Cuvantul cel mai potrivit este “dezastru”. Sa detaliez putin: mergand pe poteca ce leaga Vaile Costilei si a Galbinelelor, la un moment dat o iei in sus, in zona unor lespezi de unde se si zareste zona surplombelor de sub care pleaca traseul.

Mergeam linistit pe potecuta, cand la un moment dat vad o gramada imensa de craci si zade ajunse acolo parca in urma unui potop. Dau sa strabat brana care urma sa ne scoata mai sus, pe valcelele stiute de mine de ultima data, dar supriza: o mare spalatura friabila imi taie orice chef de inaintare, drept pentru care ma bag in stanga, prin maldarul de craci, pe unde reusesc sa ajung mai sus, intr-o zona in care stanca iti da mai multe posibilitati de inaintare, nu mai e totul chiar asa de spalat.
Totusi, m-am simtit ca pe sarma, am mers ca pisica, spre disperarea lui Marius care nu stia de ce ma misc atat de incet.

Tot congloneratul parea copt intr-un cuptor, liantul care leaga bucatile de roca din conglomerat se desface imediat, nu poti sa ai incredere in nici o priza. Intr-un final am renuntat sa o dau in sus, si am virat-o la stanga, unde tot spre disperarea lui Marius am inotat prin alta serie de craci pana la un jneapan de care am regrupat. Pe bucata asta descrisa mai sus orice alunecare nu poate fi oprita de nimic, pentru ca nu e nimic pana in firul vaii, decat spalatura cu pricina, acoperita de un strat fin de nisip si pietricele care functioneaza ca un accelerator perfect pentru orice obiect ajuns accidental in zona.

Data viitoare ori descopar alt acces, ori merg doar prin boschetii din stanga spalaturii, ori nu mai merg, e clar. De la jneapanul de care ziceam ca am regrupat am continuat inainte pe langa padure, tot pe “nisipuri miscatoare” pana la brana de sub perete care ne-a dus la primele pitoane din traseul “Dom Profesor” unde am rasuflat usurat.

Am intrat mai in stanga, pe linia clasica a traseului Costila-Galbinele, ca de obicei, si am ajuns sus in pragul serii, continuandu-ne plimbarica pana la Malaiesti unde ne-am intalnit cu Sorana, Ilinca si Turi– „The Spanish Guy”. Am coborat pe poteca de vara a Vaii Malaiesti cu Marius la lumina lunii si a a unicei frontale din dotare….o noapte superba, o noapte aburoasa si rece, prevestitoare de toamna, parca “bătută cu smântână de luna plină” care s-a prelungit sub stele, la foc pana pe la 5 dimineata… Frumos rau de tot!

Concluzie: Atentie maxima la accesul la traseul Costila-Galbinele ca nu e de gluma absolut deloc….